Asistent Material

Alcătuirea generală a unei clădiri

by Cristian Rusu
July 06,2022

Alcătuirea generală a unei clădiri poate fi analizată din punct de vedere al spațiilor pe care le cuprinde sau sub aspectul elementelor ce le compun.

Elementele de construcție ale unei clădiri pot fi grupate în:

Elementele de rezistență care asigură rezistența, rigiditatea şi stabilitatea, formând structura de rezistenţă a clădirii, fiind alcătuită din: fundații, pereți portanți, stâlpi, grinzi, planșee, şarpanta acoperișului, scări, planuri înclinate. Elementele de închidere şi compartimentare care pot fi verticale (pereţii) sau orizontale (planşeele, acoperişurile). Elementele de finisaj care apără clădirea contra acţiunilor agresive şi îi dau forma şi aspectul final. Din această categorie fac parte pardoselile, tâmplăria, tencuielile, zugrăvelile, vopsitoriile, placajele. Instalaţiile sunt reprezentate de reţeaua interioară de alimentare cu apă şi canalizare, de alimentare cu energie electrică, de încălzire, ventilaţie, etc.

1. Elementele de rezistenţă ale unei clădiri

suprastructura , care este partea din structură ce se află deasupra terenului şi care suportă toate încărcările, conducându-le spre fundaţii;

, care este partea din structură ce se află deasupra terenului şi care suportă toate încărcările, conducându-le spre fundaţii; infrastructura, care este porţiunea situată sub nivelul terenului, constituind de obicei fundaţia construcţiei cu rol de a prealua încărcările de la suprastructură şi de ale transmite la terenul de fundare sau invers, în cazul mişcărilor seismice.

Fundaţiile

Fundaţia este elementul de construcţie, care se află în contact direct cu terenul bun de fundare şi transmite acestuia toate încărcările care acţionează construcţia.

Pentru stabilirea tipului de fundaţie şi a modului de fundare, sunt necesare determinări pentru cunoaşterea caracteristicilor, identificării şi clasificării pământurilor (granulozitate, compoziţie mineralogică, plasticitate, permeabilitate), precum şi a proprietăţilor mecanice ale acestora. Citeste mai multe despre studiul geothnic.

Fundaţiile se execută în mod obişnuit din: beton simplu, beton ciclopian, beton armat şi piatră naturală.

Stabilirea cotei de fundare se face ținându-se seama de:

cota minimă de îngheţ, care are valori cuprinse între 60-70 cm şi 1,10-1.15 m

cota fundaţiilor vecine;

cota apelor freatice;

caracteristicile geotehnice;

cota minimă constructivă de fundare H.

2. Elementele de închidere şi compartimentare

Pereţi (ziduri)

Pereţii sunt elementele principale ale clădirilor care servesc la:

închiderea construcţiilor spre exterior şi compartimentarea în interior, asigurâdu-le izolarea termică şi fonică;

preluarea încărcărilor de la alte elemente de construcţii (planşee, grinzi, şarpanta acoperişuri);

susţinerea diferitelor instalaţii, aparataje şi utilaje sau a unor izolaţii speciale.

După rolul în construcţie, pereţii pot fi:

de rezistenţă (portanţi sau purtători);

purtaţi (de umputură, despărţitori sau autoportanţi).

După materialul folosit pereţii pot fi:

din zidărie (cărămidă, înlocuitori de cărămidă, piatră naturală);

beton, lemn, elemente metalice, azbociment, sticlă, materiale plastice.

După poziţia în construcţie pereţii pot fi:

pereţi exteriori;

pereţi interiori.

Pereții din zidărie se realizează prin aranjarea ordonată a cărămizilor şi asigurarea legăturii între ele cu mortar. Grosimea zidurilor din cărămidă diferă în funcţie de destinaţia lor:

zidurile portante trebuie să aibă cel puţin 25 cm grosime;

zidurile exterioare în condiţiile climatice ale ţării noastre trebuie să aibă cel puţin 37,5 cm grosime.

Ferestre şi uşi

Ferestrele şi uşile reprezintă elementele de tâmplărie ale unei clădiri. Tâmplăria se poate executa din lemn, metal, beton armat (numai la tocuri) şi materiale plastice speciale. La tâmplărie se mai utilizează o serie de accesorii, feronerie.

Ferestre

Ferestrele îndeplinesc funcţia de iluminare, şi participă la realizarea ventilaţiei naturale organizate. Suprafaţa totală a ferestrelor se stabileşte în funcţie de suprafaţa pardoselii şi de indicele de iluminare.

Uşi

La o clădire uşile au rolul de a asigura accesul din exterior şi legătura pe orizontală între diferitele încăperi. Uşile trebuie să permită manevrarea uşoară şi să asigure o etanşeitae suficient de bună pentru a evita crearea curenţilor de aer. Uşile se realizează mai ales din lemn, metal, PVC.

Acoperişuri

Acoperişurile sunt elemente de construcţie prevăzute la partea superioară a clădirilor. Acoperişul unei clădiri se compune din două părţi principale:

şarpanta, care este elementul de rezistenţă a acoperişului, parte componentă a structurii de rezistenţă a clădirii;

învelitoarea, care constituie elementul de protecţie al acoperişului.

Acoperişurile pot fi realizate cu înclinare de peste 7% şi cu înclinări mici, sub 7%, denumite şi acoperişuri-terasă. Citeste aici mai multe despre acoperişuri.

La realizarea acoperişurilor se pot folosi şarpante din lemn, şarpante metalice şi şarpante din beton armat.

Tipuri de învelitori

Învelitori din ţiglă. Ţiglele sunt aşezate pe şipci, care pot fi bătute pe astereală, sau direct pe căpriori

Învelitori din plăci de azbociment. Se pot realiza din plăci plane, care se fixează în cuie pe şipci, sau din plăci ondulate

Învelitori din tablă.Se utilizează tabla neagră sau zincată, sub formă de foi aşezate pe astereală

Învelitori bituminoase.Se realizează din carton sau pânză bitumată, aşezate pe astereală, într-unul sau mai multe straturi, lipite cu mastic bituminos.

Se mai pot folosi învelitori din sticlă, mase plastice, lemn, paie, stuf sau trestie.

Acoperişurile pot fi compacte sau cu spaţiu de aer ventilat. Ca accesorii la acoperişuri se folosc jgheaburile şi burlanele.

În cazul acoperişurilor cu pod se pot prevedea tabachere sau lucarne, care sunt construcţii realizate, ieşind din planul acoperişului, cu ferestre care au ochiuri mobile.

3. Elementele de finisaj

Lucrările de finisare care se pot executa la o clădire sunt: tencuieli interioare, tencuieli exterioare, socluri, vopsitorii. Tencuielile sunt elemente de finisaj care se aplică pe suprafaţa brută a pereţilor sau a altor elemente de construcţii, având rol de protecţie, decorativ şi izolator.

Placarea la interior sau la exterior a elementelor de construcţii are drept scop:

să asigure protecţia acestora;

să permită o întreţinere uşoară prin spălare;

să garanteze o durabilitate mare în timp a finisajului;

să se obţină efecte decorative.

Pentru placaje se poate folosi faianţa, plăci din piatră naturală, plăci care imită piatra naturală, cărămizi de placaj.

Trotuarele sunt fâşii de pardoseli exterioare executate în jurul clădirilor, lipite de ziduri, cu pante de scurgere.Ele se execută din bolovani de râu, cărămmidă aşezată pe lat sau pe muchie, beton simplu turnat, dale din beton, asfalt. Lăţimea trotuarului variază între 0,80-1,20 m.

4. Instalaţiile

Instalaţiile sunt reprezentate de reţeaua interioară de alimentare cu apă şi canalizare, de alimentare cu energie electrică, de încălzire, ventilaţie, etc.

Instalațiile de apă-canalizare – instalații prin care se alimentează cu necesarul de apă pentru consum. Rețeaua de canalizare are rolul de a colecta apele uzate și cele meteorice.

Instalațiile de gaze – gaze combustibile folosite pentru gătit, prepararea apei calde, încălzire.

Instalațiile de energie termică – încălzirea spațiilor din interiorul unei clădiri, indiferent de destinația ei, se realizează pentru a asigura confortul termic în perioadele reci ale anului.

Instalațiile de energie electrică – instalații folosite pentru transportul și utilizarea energiei electrice.

Note de curs – Corneliu Leonte, Iasi 2006

  • Cristian Rusu
  • July 06,2022

Leave a Reply